5 Motive pentru care Digitalizarea este la indemâna Clusterelor de Inovare.

          Am citit și comentat recent un articol postat pe Linkedin de către un domn consultant – Laurentiu Stelea, referitor la digitalizare. Realizez astfel încă odată potențialul enorm pe care îl au clusterele de inovare in România.

Am mai spus-o și o repet: un cluster nu poate funcționa la adevărata vocație și eficiență într-un mediu sau o comunitate coruptă. Ori rămâne în stand-by până când sectorul public și agențiile specializate realizează că este vremea proiectelor importante, din care nu se fură. Ori se implică în lupta împotriva corupției și devine un „whistle blower” proactiv, pe baza accesului la informații conferit de alianța pe care o polarizează.

Astăzi este de necontestat ca Digitalizarea a devenit o necesitate critică. Una care însă va incita apetitul pentru „combinații”. Observăm deja, fără o prea mare surprindere, aceste tendințe.

Iată de ce cred că acest tip de proiect ar trebui pus în responsabilitatea clusterelor de inovare regionale și/sau sectoriale:

  1. Nivelul de expertiză diversificată pe care îl concentrează un cluster de inovare, accesul la informații și apartenența la rețele internaționale relevante. De regulă clusterele urmaresc dezvoltarea unor sectoare și comunitați nu doar prin inovare dar și prin eficientizarea costurilor, specializare inteligentă și internaționalizare. Activități în care companiile mici și mijlocii de obicei nu investesc suficient.
  2. Clusterele sunt structuri nepolitizate care transcend schimbarilor de guverne, ministri, șefi de agenții și interese subscrise acestora. Ele fac parte de regulă dintr-o rețea europeană a clusterelor, sunt evaluate și confirmate de un organism european pe baza unor criterii de performanță, integritate, reziliență, reprezentativitate etc. și pot asigura un nivel sporit de transparență și continuitate proiectelor critice, cu impact social considerabil.
  3. Rolul primordial al unui cluster este INTEROPERABILITATEA între diferitele sectoare de activitate ale unei comunități. Același principiu operează în orice proiect de transformare digitală. Iar capacitatea clusterelor de a conștientiza și disemina a avantajele adoptării unor asemenea soluții inovative în acest sens este de ne-egalat.
  4. Tehnologiile informației și comunicațiilor nu constituie în general obiectul principal al activității unor organizații, agenții și companii care resimt acut nevoia de digitalizare ca de exemplu logistica, agricultura, turism etc. Intra in misiunea unui cluster de inovare să se constituie intr-o interfață de transfer tehnologic intre procesele intens operaționale și cei mai potriviți furnizori de soluții tehnice, mai ales dacă ambele categorii de organizații sunt membre ale clusterului.
  5. În prezent resursa umană este o altă problemă critică în toate domeniile de activitate. Clusterele comunică zilnic atât cu sectorul privat cât și cu mediul educațional, cu universitățile si administrațiile teritoriale, fiind astfel în postura de a identifica, pre-selecta și direcționa punctual forță de muncă spre acei membri care angajează soluții digitale și solicită sprijin pentru rezolvarea problemelor de resure umane.

Concentrarea organizațiilor în clustere se bazează pe o viziune comună care de regulă presupune dezvoltarea pusă în sarcina comunității, deci o strategie de dezvoltare de tip bottom-up, în care rolul cel mai important îl are sectorul privat. Este foarte ușor de identificat câte 1-3 clustere organizate pe aceste criterii în fiecare regiune istorică. În România există un organism integru care coordonează rețeaua clusterelor la nivel național - CLUSTERO, din care fac parte suficient de multe clustere care își dovedesc eficiența, capabilitățile si potențialul în a coordona proiecte precum cele de infrastructură digitală.

Îtr-adevăr clusterele nu genereaza direct capital politic. Poate că aici trebuie căutată explicația lipsei unei politici naționale de dezvoltare clusterizată...

Stănică Enache